Minunea Sfintei Lumini a avut loc pentru prima dată în Mormântul lui
Iisus Hristos, în vremea Învierii Lui când o Lumină puternică de o
strălucire fără seamăn a inundat tot locul.
În Evanghelia lui Luca se spune că Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama
lui Iacov, precum şi alte femei din Galileea, au venit la Mormântul lui Iisus
încă îna inte de a se lumina de ziuă. Dar când au ajuns acolo au constatat că piatra
care astupase intrarea era deja răsturnată de la locul ei şi Mormântul era
gol. Şi în vreme ce se întrebau între ele ce se întâmplase „li s-au arătat doi bărbaţi
în haine strălucitoare”, care le-au spus:
„De ce căutaţi pe Cel viu printre morţi? Nu este aici, ci a înviat”. (Luca 24, 5-6)
În Evanghelia lui Ioan descrierea aceluiaşi eveniment este mai amănunţită:
„Iar în ziua întâi a săptămânii (Duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt
dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra răsturnată de
la mormânt. Atunci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt Ucenic
pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: «Au luat pe Domnul din mormânt şi nu
ştim unde L-au pus». Atunci Petru şi celălalt Ucenic au ieşit şi mergeau la
mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt Ucenic a alergat mai repede,
l-a întrecut pe Petru şi a sosit cel dintâi la mormânt. Şi, aplecânduse,
a văzut că giulgiurile sunt acolo, dar nu a intrat. A venit după aceea şi
Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile
că sunt acolo…” (Ioan 20, 1-7).
Două dintre femeile mironosiţe, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov,
sunt vestite de către un Înger despre Învierea lui Hristos. Lucrarea pictorului
rus Nicolay Koshelev (1891). Ierusalim, Biserica Sfântului Alexandru Nevski.
Cum au putut Petru şi Ioan să vadă în interiorul Mormântului giulgiurile
cu care a fost învelit Trupul lui Iisus, fiind încă întuneric?
Şi mai ales Ioan, care nu a intrat în Mormânt?
Răspunsul ni-l dă Sfântul Grigorie de Nyssa în lucrarea sa: Despre Învierea
Domnului nostru Iisus Hristos, în care el spune că toţi cei care l-au urmat pe Apostolul Petru în acea noapte au crezut în Înviere, deoarece Mormântul lui
Hristos se umpluse de Lumină, care era şi vizibilă şi imaterială:
„Toţi cei care erau cu Petru au văzut şi au crezut…, deoarece Mormântul era
plin de Lumină. Deşi era noapte, au văzut înlăuntrul Mormântului în două
chipuri, şi cu simţurile şi duhovniceşte”.1
Sfântul Ioan Damaschin consemnează în acelaşi chip spunând că Apostolul
Petru a rămas uimit atunci când a văzut Lumină în Mormânt:
„Şi alergând Petru, a ajuns la Mormânt, şi văzând Lumina înăuntrul Mormântului,
s-a spăimântat…”.2
Acelaşi Sfânt, în lucrarea sa Cuvânt la Sfânta Sâmbătă, spune că Lumina
care a strălucit în Mormântul lui Hristos în acea noapte, a fost Lumina necreată
a lui Dumnezeu-Creatorul; aceeaşi Lumină care a strălucit şi în vremea
Schimbării la Faţă a lui Hristos pe Muntele Tabor.3 Sfântul Ioan Damaschin scrie:
«Και αυτή η της αγίας Κυριακής λαμπρά και φαεσφόρος ημέρα, εν η το άκτιστον φως σωματικώς εκ του τάφου πρόεισιν, ως νυμφίος ωραίος τω κάλλει της αναστάσεως».4
Αdică:
„Şi această strălucitoare şi purtătoare de lumină zi a Sfintei Duminici, în
care Lumina cea necreată, în chip simţit [prin vedere] din Mormânt iese, ca
un Mire frumos prin frumuseţea Învierii”.
Lumina care umple Mormântul lui Iisus Hristos în vremea Învierii Sale
este Lumina necreată a lui Dumnezeu în Treime Cel necreat. Care este însă
legătura acestei Lumini necreate cu flacăra care aprinde candela neadormită şi
mănunchiurile de lumânări ale patriarhului în timpul ceremoniei din Sâmbăta
Mare?
Fostul decan al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Atena,
protoiereul Gheorghe Metallinos, într-o discuţie pe care am avut-o despre acest
subiect, a spus următoarele: „Lumina necreată este sclipirea care iese din
Mormântul lui Hristos. Această Lumină este nevăzută şi necreată. Dar de
atunci de când se aprind mănunchiurile patriarhului, Lumina devine creată.
Adică, pricina aprinderii luminii, pricina aprinderii lumânărilor patriarhului
este Lumina necreată. Flacăra însă care se aprinde în lumânările sale, pe care
o putem atinge, este lumină creată. Iar flacăra aceasta nu arde la început,
deoarece are harul Luminii necreate”.
Dar este, oare, posibil în zilele noastre ca această Lumină necreată să fie
văzută de toţi cei care sunt de faţă, sau chiar şi de cei necredincioşi?
Profesorul de teologie, protoiereul Teodoros Zisis, luând ca pretext întrebarea
de mai sus, spune următoarele: „Lumina necreată este văzută şi astăzi,
dar nu de toţi, ci de cei mai mulţi care sunt de faţă la ceremonie. Desigur, toţi
văd consecinţele zidite ale energiei necreate primordiale a Sfântului Duh.
Adică să se transmită de la credincios la credincios Sfânta Lumină, care în
câteva minute din nezidită devine zidită. Lumina necreată este văzută, desigur
prin excelenţă, de cei desăvârşiţi, însă Dumnezeu îngăduie o vedere în parte
şi celor nedesăvârşiţi, chiar şi celor necredincioşi, cu scopul de a-i povăţui la mântuire”.
Prima arătare a minunii Sfintei Lumini necreate a avut loc exact în clipa
când Iisus Hristos S-a întors din lumea morţilor pentru a fi preaslăvit prin
Învierea Sa, înconjurat fiind de o Lumină nepercepută şi neapropiată. Aceeaşi
Lumină umple Sfântul Mormânt în fiecare an în timpul ceremoniei din
Sâmbăta Mare. Mărturii sau povestiri care să descrie cum a fost această ceremonie în primele veacuri creştine nu s-au păstrat. S-au păstrat însă unele opaiţe
vechi cu inscripţii pe ele, care împrăştie mai multă lumină asupra vechimii
ceremoniei.
1. „ιδόντες οι περί τόν Πέτρον επίστευσαν... πλήρης γάρ ην ο Τάφος φωτός, ώστε καί νυκτός
ούσης έτι, διπλώς θεάσασθαι τά ένδον, καί αισθητώς καί πνευματικώς” (Sfântul Grigorie de
Nyssa, Περί της αναστάσεως του Κυρίου ημών Ιησού Χριστού [Despre Învierea Domnului nostru
Iisus Hristos], Cuvântul II, ed. J.P. Migne, Patrologia Graeca [în continuare PG], tom. 46,
col. 636d).
2. „καί δρομαίος ο Πέτρος, επέστη τω μνήματι καί τό Φώς εν τω Τάφω κατεπλήττετο” (Octoih,
Slava de la Catisma întâi, Utrenie, glasul 8 – Δοξαστικό, Παρακλητική η μεγάλη, Apostoliki
Diakonia tis Ellados, Atena 1992, p. 349).
3. Lumina necreată s-a arătat în chip văzut celor trei Ucenici, Petru, Iacov şi Ioan, în Ziua Schimbării
la Faţă a lui Hristos pe Muntele Tabor. Aceeaşi Lumină, potrivit cu Sfântul Grigorie
Palama, s-a arătat în chip văzut şi Apostolului Pavel atunci când, mergând spre Damasc să-i
prigonească pe creştini, I s-a arătat Hristos. De asemenea, s-a arătat în chip văzut şi în Ziua
Cincizecimii, când limbi de foc au stat peste cei Doisprezece Apostoli.
4. Sfântul Ioan Damaschin, Λόγος εις τό Άγιον Σάββατον [Cuvânt la Sâmbăta Sfântă], PG 96,
col. 628.
