Sir Charles Warren s-a născut în 1840 în Bangor din Wales şi a fost arheolog,
ofiţer în Corpul Regal de Ingineri, iar mai târziu general al armatei britanice
care a participat la lupte în Africa şi Asia.
Generalul sir Charles Warren.
În 1867 se deplasează la Ierusalim
ca membru al Palestine Exploration
Fund şi a efectuat o serie de săpături
care au durat până în 1870. Printre cele
descoperite de el se numără o reţea de
galerii care se aflau sub Cupola Stâncii,
precum şi un sistem subteran de
alimentare cu apă, care astăzi poartă
numele lui (Warren Shaft). În plus, a
finalizat o hartă detailată de topografie
a vechii cetăţii a Ierusalimului.
O parte din rezultatele săpăturilor
sale au fost publicate în lucrarea sa
Underground Jerusalem (Ierusali mul
subteran) şi care a fost editată în
1876 la Londra. Într-un capitol al
acestei lucrări a lui, care are titlul
„Holy Fire” (Sfânta Lumină), Warren
depune tot ce cunoaşte despre
minunea din Sâmbăta Mare, care l-a preocupat în mod deosebit. Încă din
primul paragraf al acestui capitol pune o întrebare de o mare importanţă: „Ce
este această Lumină?” Şi se grăbeşte să răspundă îndată:
„Ce este această Lumină care, în ajunul Paştelui, aprinde toate candelele
la Sfântul Mormânt?... Nu încape nicio îndoială că o minune însoţeşte
ceremonia.”1
Arheologul britanic a fost martor ocular al ceremoniei în toţi cei patru ani
cât a rămas în Ierusalim şi, potrivit cu evaluarea sa, nu există nicio îndoială că
este vorba despre o minune.
Prima ceremonie la care a participat a fost cea din Sâmbăta Mare a anului
1867. La următoarea Sâmbătă Mare, prin mijlocirea cunoscutului arheolog
francez, Charles Clermont-Ganneau, Warren şi-a asigurat un loc în unul din
balcoanele latinilor, de unde este vedere deschisă spre Sfântul Mormânt.
Aflându-se în această poziţie avantajoasă, spune următoarele:
„Am văzut minunea Sfintei Lumini într-o ceremonie anterioară, însă acum
s-a rânduit să am o perspectivă mai completă, prin mijlocirea lui M. Ganneau,
care a rezervat pentru mine un loc în galeria latinilor, în partea de
nord, de unde se vedea Sfântul Mormânt.”2
Şi continuă, descriind clipa în care s-a arătat Sfânta Lumină:
„În sfârşit, domină un sentiment că Lumina vine, o mulţime de făclii se
întinde până departe, un fulger se vede în deschizătura [turlei] şi făclia
se aprinde… Într-o clipă, ca prin farmec, Lumina se întinde singură în
toate direcţiile.”3
Warren, deşi este membru al Bisericii Anglicane, nu are nicio ezitare să
recunoască autenticitatea minunii. Rămâne extaziat de cele pe care le trăieşte şi este al patrulea martor ocular care descrie coborârea Sfintei Lumini ca un
fulger ce vine de sus. Aşa cum arată, fulgerul s-a arătat în deschizătura turlei,
care în acea vreme continua să aibă o mică deschizătură spre cer.
În plus, vorbeşte despre o făclie care se aprinde concomitent cu apariţia
fulgerului şi, îndată după aceasta, descrie minunata întindere a Sfintei Lumini
înăuntrul bisericii. Nu se referă la obişnuita întindere a flăcării din lumânare
în lumânare, ci descrie o întindere mai presus de fire a ei care a fost înfăptuită
de însăşi Sfânta Lumină care, „într-o clipă, ca prin farmec”, a inundat tot
locul Bisericii Învierii, concomintent în toate direcţiile.
Descrierea arheologului britanic este deosebit de revelatoare şi este în conformitate
cu mărturiile secolelor anterioare. Dar pe lângă mărturia sa personală, în acelaşi capitol al cărţii sale, sunt menţionate încă două mărturii foarte
importante: a episcopului cipriot, Meletie, şi a patriarhului Chiril al II-lea, care au fost conducători ai ceremoniei în primii doi ani când a participat şi Warren,
în 1867 şi, respectiv, 1868.
Arheologul britanic, impresionat de cele pe care le trăise de-a lungul ceremoniei,
a vrut să cerceteze mai departe minunatul eveniment şi să cunoască cu
exactitate ce se întâmpla în interiorul Mormântului în momentul când se arăta
Sfânta Lumină. Singurii oameni care au putut răspunde la întrebările lui au
fost cei doi arhierei greci despre care am amintit. De aceea, după ce s-a întâlnit
cu ei în diferite perioade de timp, le-a cerut să-i descrie cele pe care le-au trăit în interiorul Mormântului. Să cercetăm ce anume i-au adus la
cunoştinţă.
1. „What is that fire which on Easter-eve lights up the lamps in the Holy Sepulchre?... That a miracle
attends the ceremony, there cannot be a doubt” (C. Warren, Underground Jerusalem, Londra
1976, p. 425).
2. „I had seen the miracle of the Holy Fire on a former occasion, but now I was to have a more
complete view, through the influence of M. Ganneau, who had procured me a place in the
Latin Gallery, to the north, and overlooking the Holy Sepulchre” (Warren, op. cit., p. 430).
2. „At last there is a feeling that the fire is at hand, masses of tow are thrust forward, a flash at
the opening is seen, the tow is lighted… In a moment, as though by magic, the fire extends itself
in all directions” (C. Warren, op. cit., p. 435).
